Ce este intervenția în situații de criză?

Intervenția în criza psihologică = reprezintă sprijinul psihologic de urgență acordat unei personae aflate în criză, cu scopul readucerii sale la nivelul de competență și funcționare adaptativă din pre-criză și de a preveni sau reduce impactul negativ al evenimentului declanșator la care afost supus (Everly, Mitchell, 2000; apud Vrasti, 2012).

Cui se adresează primul ajutor psihologic?

Persoanelor care s-au confruntat sau au fost martore la un eveniment tragic.

Persoanelor care trăiesc un distres emoțional foarte intens, care le impactează funcționalitatea în domeniile semnificative ale vieții și care reușesc să adopte strategii de coping funcționale, adaptive.

Tulburarea de stres posttraumatic

  • Evenimentele traumatice produc consecințe negative atât asupra corpului, cât și asupra minții.
  • Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) reprezintă o stare psihobiologică complexă. Poate să apară ca rezultat al experiențelor care:
    • Periclitează viața,
    • Când reacțiile de stres psihologic și somatic persistă mult timp după ce evenimentul traumatic s-a terminat.

(Nu oricine experimentează un eveniment traumatic dezvoltă PTSD!)

Ce se întâmplă în organism atunci când ne confruntăm cu o traumă ?

O categorie important în lista simptomelor tulburării de stres posttraumatic sunt simptomele persistente de hiperexcitare a sistemului nervos autonom (SNA):

  • Ritm cardiac accelerat;
  • Transpirații reci;
  • Respirație accelerată;
  • Palpitații;
  • Hipervigilență;
  • Reacție exagerată de surpriză (tresăriri nervoase).
  • Când sunt cronice =˃ tulburări de somn, pierderea apetitului, disfuncții sexuale, dificultăți de concentrare.

Structură cognitivă și „alarmă dereglată”

  • Menținerea unei stări constante de neîncredere și hipervigilență, însoțite de reacții de alertă.
  • Sistemele neurologice sunt, de asemnea, ținute în tensiune: secreția de noradrenalină, corticoide și endorfină.
  • În stresul posttraumatic grav și cronic, se observă o secreție de cortizon → îl face pe subiect mai puțin performant în confruntarea cu un nou pericol (Yehuda, 1998).

Structură cognitivă și „alarmă dereglată”

  • Menținerea unei stări constante de neîncredere și hipervigilență, însoțite de reacții de alertă.
  • Sistemele neurologice sunt, de asemnea, ținute în tensiune: secreția de noradrenalină, corticoide și endorfină.
  • În stresul posttraumatic grav și cronic, se observă o secreție de cortizon → îl face pe subiect mai puțin performant în confruntarea cu un nou pericol (Yehuda, 1998).

Resurse bibliografice

1.Babette, R. (2013). Corpul își amintește. Psihofiziologia și terapia traumei. Editura Herlad, București.

2.Măirean, C., Turlic, M. N. (2014). Psihologia traumei. Editura Polirom, București.

3.Yehuda, R., Psychological trauma, American Psychiatric Press, Washington, 1998.