Din punct de vedere al dezvoltării tulburărilor anxioase, modelele parentale de educaţie joacă un rol important, din punct de vedere al modelului stres-vulnerabilitate, acest lucru fiind evidenţiat prin rezultatele studiului „Modele parentale de educaţie la pacienţii cu tulburări anxioase”, realizat de Dr. Liana Dehelean, Dr. Ileana Stoica şi Dr. Gabriela Zaharie în 2003. Autorii afirmă că „un rol important în etiopatogenia tulburărilor anxioase îl joacă structura de personalitate a pacientului, care are atât o componentă genetică, cât şi una rezultată prin modelarea socială (familial-educaţională)”.

În cadrul acestui studiu au participat 32 de pacienţi, diagnosticaţi, conform DSM-IV, cu: tulburare de anxietate generalizată, tulburare de panică cu sau fără agorafobie şi fobie socială. Majoritatea pacienţilor au fost internaţi în Clinica Psihiatrică Timişoara, în perioada 2000-2002.

Rezultatele obţinute au indicat o  frecvenţă crescută a modelelor: punitiv, rejectiv, abuziv, pe de o parte şi a celui supraprotectiv şi cu afectivitate scăzută, pe de altă parte (în cazul ambilor părinţi). De asemena, s-a observat asocierea modelului rejectiv şi supraprotectiv într-un procent semnificativ, acest lucru indicând un model educaţional ambivalent, generator de anxietate.

 

(Sinteză articol: Dehelean Liana, Stoica Ileana, Zarie Gabriela. (2003). MODELE PARENTALE DE EDUCATIE LA PACIENTII CU TULBURARI ANXIOASE. Revista Română de Psihiatrie.)