În studiul realizat de Maria Ladea (2001) privind importanța diagnosticării depresiei la persoanele vârstnice, s-au evidențiat dificultãtile de evaluare a depresiei la vârstnici, ce includ: tendinta de a nega sentimentele de depresie, predominanța acuzelor somatoforme și coexistența a tulburãrilor cognitive (Burns et al., 1999). De asemenea, majoritatea studiilor din acest domeniu confirmă faptul că, aproximativ o treime dintre persoanele vârstnice care prezintă semnificaiv mai multe simptome depresive, nu admit dispozitia depresivă, ci invocă frecvent simptome somatice, sentimente de gol interior, singurătate sau tulburãri de memorie (Copeland si Wilson, 1989).

Din punct de vedere al particularităților clinice în cazul depresiei la persoanele vârstnice, în studiul realizat de Grecu Gheorghe și colaboratorii (2001) s-a descoperit că persoanele de peste 65 de ani se află într-o etapă a vieții caracterizată prin pierderi din ce în ce mai semnificative, cu un impact crescut asupra trăirilor emoțional-afective și relaționale. Din acest motiv, prevalența depresiei în rândul persoanelor vârstnice este foarte ridicată (15-25% dintre vârstnicii instituționalizați; 5% dintre vârstnicii aflați în spitale de asistență primară și 3% dintre cei care locuiesc în comunitate, cu familia). De asemenea, s-a constatat că factorii de risc depresogen sunt aproximativ similari cu cei care afectează adulții, însă efectele acestora sunt mai intense și vin pe fondul unei comorbidități medicale (care limitează activitățile cotidiene); acest lucru fiind o trăsătură particulară a depresiei persoanelor vârstnice.

„Complianța slabă a depresivilor vârstnici, augmentată atât de lipsa suportului familial și de alți factori psihosociali (doliu, pensionare sau izolare socială și altele), cât și de suferințele organice, alcool și/sau drog dependentă, precum și efectele indezirabile ale medicației, constituie destul de frecvent obstacole în procesul unei terapii adecvate”. Prin urmare, administrarea tratamentului medicamentos antidepresiv, în doze adecvate pe o perioadă suficientă de timp, oferă cea mai bună șansă pentru vindecare, susțin autorii. De asemenea, menținerea terapiei administrate în aceeași doză asigură prevenirea recăderilor. Alături de antidepresive, un rol important în terapia vârstnicilor depresivi îl au: terapia electroconvulsivantă, terapia psiho-socială, psihoterapia cognitivă și comportamentală, precum și suportul social și mentinerea în comunitate.

Din punct de vedere al comorbidităţilor somatice în cazul persoanelor vârstnice, în studiul elaborat de Ramona I. Herişanu s-au constatat următoarele: dintr-un numră de 513 persoane vârstnice, 466 (91,02%) au primit diagnosticul de depresie în momentul evaluării, iar 46 de pacienţi (8,98%) se aflau la primul episod depresiv. De asemenea, s-a constat că la femei (n=36; 78,26%) debutul depresiei a avut loc înaintea instalării bolii somatice, comparativ cu bărbaţii (n=10; 21,73%). În cazul pacienţilor cu depresie survenită ulterior bolii somatice, vârsta de debut a fost de 69,48 +/- 7,09; iar cele mai multe episoade depresive au apărut la persoanele cu 6 comorbidităţi asociate, diferenţele nefiind semnificative statistic între grupuri.

Acest studiu s-a derulat pe o perioadă de 2 ani, iar pacienţii au fost selectaţi dintre cei care s-au prezentat la medicul psihiatru cu un episod depresiv major. Criterii de selecţie: vârsta ˃ 65 ani; diagnostic de depresie majoră; prezenţa comorbidităţilor medicale.

Concluziile extrase în urma prelucrării statistice a rezultatelor obţinute au fost sintetezate astfel: “depresia la persoanele în vârstă s-a asociat cu o incidenţă crescută a comorbidităţilor medicale, a fost mai frecventă la femei, iar durata de timp scurs între debutul bolii somatice şi apariţia depresiei a fost dependentă de numărul comorbidităţilor asociate şi prezenţa bolilor cardiovasculare.

Referinţe bibliografice

  1. Maria LADEA. (2001). Importanta diagnosticãrii depresiei la vârstnici. Rolul scalelor de evaluare. Revista Română de Psihiatrie.
  2. Gheorghe GRECU. (2001). Marieta GRECU-GABOR*, Serim S. GHENGIOMER, Particularitati clinice in depresia varstnicului. Revista Română de Psihiatrie.