„Personalitatea” poate fi privit ca un concept abstract, al ccăruit caracteristică principală este unicitatea: un stet individual de pattern-uri de gândire, emoții și comportamente, împreună cu procesele psihice (senzațiile, percepțiile, reprezentările, atenția, memoria, gândirea, limbajul și imaginația).

În literatura de specialitate există o multitudine de definiții date personalității, toate având câteva elemente comune. Tudose, F. (2011) a extras câteva noțiuni generale:

  • personalitatea este un concept global, o structură care nu se poate descrie decât prin elementele sale generale;
  • ea are un anumit grad de permanență, o dinamică și o economie proprie;
  • este rezultata dezvoltării potențialităților înnăscute într-un mediu de dezvoltare precizabil din punct de vedere sociocultural;
  • dezvoltarea personalității este secvențială.

Dar personalitatea este doar o componentă defintorie a ființei umane. Omul este un sistem bio-psiho-socio-cultural:

  • Componenta biologică se referă la dezvoltarea omului de la copil-adult, unde vorbim de dezvoltarea fizică a organismului și de satisfacerea nevoilor fiziologice (gândește-te la un bebeluș: cum comunică? Prin plâns. De ce plânge? Pentru că are nevoie de hrană, să fie schimbat sau de afecțiune).
  • Componenta psihologică cuprinde procesele psihice menționate mai sus; gândurile, emoțiile și comportamentele noastre.
  • Componenta socială – imaginează-ți traseul pe care-l parcurge un copil: merge la grădi, începe să se integreze social, apoi merge la școală, liceu, facultate și după ce scăpă de la joc, ajunge la job, job de la care nu știe cum să scăpe mai repede pentru a face ceea ce îi place (componenta culturală).

Toate aceste componente ne influențează felul nostru de a fi și practic personalitatea, împreună cu celelalte elemente genetice și dobândite, este cea care ne dă unicitatea și ne diferențiază de cei din jur.