Evenimentele traumatice produc consecințe negative atât asupra corpului, cât și asupra minții.

Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) reprezintă o stare psihobiologică complex care poate să apară în urma experiențelor de viață care: a) periclitează viața și b) atunci când reacțiile de stres psihologic și somatic persistă mult timp după ce evenimentul traumatic s-a terminat.

Este, însă, important de menționat că nu oricine experimentează un eveniment traumatic dezvoltă PTSD. Dezvoltarea stresului posttraumatic este mediat, în mare măsură, de vulnerabilitatea biologică, astfel:

  • Unii oameni pot avea răspunsuri exagerate ale sistemului cardiovascular, cauzate de o hipersecreție de noradrenalină. Această hipersecreție apare ca urmare a activării anumitor structure ale sistemului nervos care conțin neuroni noradrenergici (trunchiul cerebral, cortexul temporal).

Ce se întâmplă în organism atunci când ne confruntăm cu o traumă?

O categorie important în lista simptomelor tulburării de stres posttraumatic sunt simptomele persistente de hiperexcitare a sistemului nervos autonom (SNA):

  • Ritm cardiac accelerat;
  • Transpirații reci;
  • Respirație accelerată;
  • Palpitații;
  • Hipervigilență;
  • Reacție exagerată de surpriză (tresăriri nervoase).

Atunci când simptomele listate mai sus sunt cronice apar tulburări de somn, pierderea apetitului, disfuncții sexuale, dificultăți de concentrare.

Sistemul nervos autonom (SNA) are o relație strânsă cu sistemul limbic, ajutând organismul pentru: 1) a odihni corpul sau 2) a-l pregăti pentru efort.

Rachel Yehuda (1990) a fost prima care a descoperit faptul că la cei cu PTSD glandele suprarenale nu eliberează suficient cortizol pentru a întrerupe reacția de alarmă/pericol.

De asemenea, studiile recente au demonstrat că persoanele cu tulburare de stres posttraumatic au niveluri de cortizol mai scăzute decât cei din grupurile de control.

 

Autor: Psiholog Alexandra Nae

 

Resurse bibliografice

  1. Babette, R. (2013). Corpul își amintește. Psihofiziologia și terapia traumei. Editura Herlad, București.
  2. Halloran, T. M., Linton, J. M. (2000). Stress on the job: Self-care resources for counsellors. Journal of Mental Health Counselling, 22(4), p. 354-364.
  3. Măirean, C., Turlic, M. N. (2014). Psihologia traumei. Editura Polirom, București.
  4. Marineanu, V., Voicu, I. (2016). Intervenția în criză și primul ajutor psihologic. Ghid operațional. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București.
  5. Yehuda, R., Psychological trauma, American Psychiatric Press, Washington, 1998.

Stresul este o parte componentă a vieții cotidiene și poate fi definit ca o stare de tensiune sau disconfort, determinate de imposibilitatea sau dificultatea soluționării uneia sau mai multor probleme sau de agenți afectogeni cu rezonanță negativă asupra individului. Cu alte cuvinte, stresul este un fenomen care apare în situația în care solicitările mediului suprasolicită resursele proprii și amenință echilibrul biologic al persoanei (homeostazia).

Câteva metode de reducere a factorilor de stres operațional:

  1. Instalație de climatizare pentru reducerea factorilor de stres termic (căldură¹ sau frig²):

Stresul termic are efecte negative asupra individul prin suprasolicitarea sistemului homeostazic și prin creșeterea efortului adaptativ individual. Marian Popa (2012) afirmă că există două aspecte fundamentale:

  • Cu cât discordanța dintre condițiile de mediu și caracteristicile umane fundamentale este mai mare, cu atât efortul necesar adaptării este mai mare și
  • Cu cât efortul adaptativ este mai mare, cu atât efectul lui asupra oamenilor este mare.

Căldura¹ – este unul dintre cele mai agresive forme de stres fiziologic; are o cauzalitate complexă fiind determinată de factori ambientali (spre exemplu, temperatura exterioară, mișcarea aerului, umiditate, etc.) și comportamentali (spre exemplu, temperatura corpului, îmbrăcămintea, etc.). Un aspect important evidențiat de Marian Popa (2012) este faptul că toleranța căldurii este mai scăzută, cu cât capacitatea de efort fizic este mai redusă. Efectele stresului termic date de temperaturi foarte rificate se pot observa la nivel perceptiv-senzorial (miraje, diminuarea acuității vizuale), psihomor (coordonare, dexteritate) și biologic (transpirație).

Frigul² – spre deosebire de căldură, efectele strasului termic date de temperaturi foarte scăzute sunt limitate deoarece, pe măsură ce organismul nu mai poate face față dezechilibrului termic ( adică nu mai poate compensa pierderea de căldură), apare hipotermia. Efectele acestui factor stresor se evidențiază în plan senzorial-perceptiv (reducerea sensibilității tactile, amorțeala extremităților, reducerea dexterității), în plan cognitiv (vigilență, memorie), psihomotor, emoțional și al capacității de adaptare (riscuri vitale asociate).

  1. Paturi sau spații de odihnă:

Oboseala este un alt factor de stres și totodată o stare naturală a organismului, care se instalează în urma desfășurării unei acțiuni. Firedl (2007) afirmă că oboseala reprezintă o stare de reducere a capacității de performanță umană cauzată de incapacitatea de a continua adaptarea la factorii fiziologici de stres.

  1. Hrană
  2. Toaletă (satisfacerea nevoilor fiziologice)
  3. Să fie un loc sigur (să ofere siguranță)
  4. Un psiholog sau o persoană specializată pentru acordarea primului ajutor psihologic:

Intervenția în criza psihologică reprezintă sprijinul psihologic de urgență acordat unei personae aflate în criză, cu scopul readucerii sale la nivelul de competență și funcționare adaptativă din pre-criză și de a preveni sau reduce impactul negativ al evenimentului declanșator la care afost supus (Everly, Mitchell, 2000; apud Vrasti, 2012).

Intervenția specifică primului ajutor psihologic este concepută ca un prim pas al răspunsului complex la traumă și este construită din 8 acțiuni de bază (Hobofoll, et. all., 2007):

  • Inițierea contactului și conectarea cu persoană într-un mod non-intruziv, plin de compasiune și angajament;
  • Asigurarea imediată a siguranței, calmului și confortului;
  • Stabilizarea supraviețuitorilor și insuflarea speranței;
  • Colectarea de informații în scopul de a determina nevoile și prioritățile imediate (primul ajutor psihologic individualizat);
  • Oferirea accesului la asistență practică;
  • Asigurarea accesului la suport social;
  • Oferirea informațiilor cu privier la coping-ul de suport;
  • Facilitarea legăturii cu serviciile de specialitate.

În concluzie, factorii de stres pot fi prezenți în toate situațiile cu care o persoană se poate confrunta, motiv pentru care, este important să fie luat în considerare atât mediul extern (profesional/școlar, familial, social), cât și factorii cu semnificație individuală ca: nevoi bazale nesatisfăcute (foame, sete, somn, etc.), cât și vulnerabilitatea genetică a persoanei în cauză. Din acest motiv, reacționăm diferit la situații de stres similare deoarece percepem diferit stimulii din jurul nostru și îi interpretăm subiectiv (și implicit și emoțional) în funcție de experiențele noastre de viață și, de asemenea, avem strategii de coping diferite (cum facem față la situațiile negative din viața de zi cu zi).

 

Autor: Alexandra Nae, consilier pentru dezvoltare personală și vocațională

 

Bibliografie:

Popa, M. (2012). Psihologie militară. Editura Polirom, București

Halloran, T. M., Linton, J. M. (2000). Stress on the job: Self-care resources for counsellors. Journal of Mental Health Counselling, 22(4), p. 354-364.

Marineanu, V., Voicu, I. (2016). Intervenția în criză și primul ajutor psihologic. Ghid operațional. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București.